Transfer responsabilitate vs. gestionare internă: avantajele externalizării responsabilităților de mediu către un OTR

Dacă introduci pe piață ambalaje, echipamente electrice, baterii sau anvelope, știi deja că responsabilitatea extinsă a producătorului (EPR) nu este opțională. Legea îți impune ținte clare de reciclare, raportări periodice către AFM și documente de trasabilitate pentru fiecare kilogram pus pe piață.

De aici apare o decizie practică: gestionezi totul intern sau transferi responsabilitatea către un OTR (Organism de Transfer al Responsabilității)? Alegerea influențează costurile, riscul de sancțiuni și timpul pe care echipa ta îl dedică acestor obligații.

Mai jos găsești o analiză echilibrată, cu avantaje, limite și criterii concrete de decizie.

Ce înseamnă gestionarea internă a obligațiilor de mediu?

Gestionarea internă presupune că firma ta își asumă direct îndeplinirea țintelor de valorificare și reciclare. De regulă, angajezi un specialist sau desemnezi un responsabil de mediu care coordonează raportările, relația cu colectorii și evidența documentelor.
Concret, echipa ta trebuie să:

• calculeze cantitățile de ambalaje introduse pe piață, pe tipuri de material și de ambalaj (primar, secundar, terțiar);
• țină evidența cantităților, conform OUG 196/2005 și legislației subsecvente;
• încheie contracte directe cu operatori autorizați pentru colectare și reciclare;
• urmărească atingerea obiectivelor anuale de valorificare/reciclare;
  depună declarațiile la AFM și să arhiveze documentele justificative pentru perioada de prescripție de 5 ani.

Avantaje

• Control direct asupra procesului – stabilești procedurile și alegi partenerii.
• Vizibilitate completă asupra fluxurilor interne – utilă pentru optimizarea ambalajelor și raportarea ESG.
• Integrare în strategia ESG – pentru companiile mari, gestionarea internă oferă o imagine detaliată a performanței de mediu.

Dezavantaje

• Costuri fixe: salariu, formare profesională, softuri de raportare.
• Risc de interpretare greșită a legii, mai ales în cazul modificărilor frecvente.
• Presiune administrativă constantă, care afectează departamentele financiar și logistic.
• Risc financiar concentrat – dacă țintele nu sunt atinse, contribuția de 2 lei/kg cade integral asupra companiei.

Cadrul legal aplicabil include Legea 249/2015 privind modalitatea de gestionare a ambalajelor și deșeurilor de ambalaje (cu modificările și completările ulterioare), OUG 196/2005 privind Fondul pentru Mediu, precum și HG 1074/2021 privind Sistemul de Garanție-Returnare. Pentru o imagine completă, consultă și analiza despre legislația privind colectarea și reciclarea deșeurilor.

Ce presupune transferul responsabilității către un OTR?

Prin contract, compania transferă obligația atingerii țintelor de reciclare către un OTR autorizat de AFM. Firma rămâne responsabilă pentru declararea corectă a cantităților, dar OTR-ul preia îndeplinirea obiectivelor și relația cu operatorii de reciclare.
Un OTR gestionează:

• colectarea și validarea datelor;
• contractarea rețelei de colectori și reciclatori;
• trasabilitatea documentelor pe întregul flux;
• raportarea îndeplinirii obiectivelor către AFM.

Declarația la Fondul pentru Mediu rămâne în sarcina companiei. Dacă ai nevoie de detalii tehnice despre procedură, vezi ghidul despre cine depune declarație la Fondul pentru Mediu și cum se completează aceasta.

Avantaje

• Cost predictibil, stabilit per tonă, în funcție de material.
• Reducerea riscului financiar legat de neatingerea țintelor – riscul se transferă contractual.
• Acces la expertiză specializată și actualizări legislative constante.
• Audit și trasabilitate centralizată pe rețeaua de operatori.

Dezavantaje

• Cost variabil în funcție de volum introdus pe piață.
• Control indirect asupra operațiunilor, chiar dacă ai drept de audit contractual.
• Dependență contractuală – performanța OIREP-ului se reflectă direct în conformarea companiei.

Pentru o perspectivă mai amplă asupra modului în care funcționează aceste organizații, poți consulta și materialul despre importanța OIREP/OTR în reciclarea ambalajelor.

Cadrul legal aplicabil pentru ambalaje

Legea 249/2015 [1] (cu modificările ulterioare) este actul central care transpune Directiva (UE) 2018/852 de modificare a Directivei 94/62/CE privind ambalajele și deșeurile de ambalaje. La acestea se adaugă Directiva (UE) 2018/851 care modifică Directiva-cadru a deșeurilor 2008/98/CE și fixează cerințele minime pentru schemele EPR la nivel european.

Țintele minime de reciclare

• Hârtie și carton: 75%
• Plastic: 50%
• Sticlă: 70%
• Metale feroase: 70%
• Aluminiu: 50%
• Lemn: 25%
• Țintă agregată pentru toate ambalajele: 65%

Pentru 2030, țintele cresc semnificativ (85% hârtie/carton, 55% plastic, 75% sticlă etc.).

Dacă nu atingi aceste procente, datorezi contribuția de 2 lei/kg pentru diferența nereciclată, conform OUG 196/2005. Exemplu: o firmă care introduce 20 tone de plastic și atinge doar 40% reciclare datorează 4.000 kg × 2 lei = 8.000 lei contribuție suplimentară.

Sistemul de Garanție-Returnare (SGR) – impact asupra deciziei

Începând cu 30 noiembrie 2023, în România este operațional Sistemul de Garanție-Returnare, reglementat prin HG nr. 1074/2021 și gestionat de RetuRO Sistem Garanție Returnare S.A.
SGR se aplică ambalajelor primare nereutilizabile din plastic, sticlă și metal, cu volum între 0,1 și 3 litri, pentru bere, cidru, băuturi răcoritoare, apă, vin, spirtoase și alte categorii listate în act. Ambalajele incluse în SGR ies de sub fluxul EPR clasic raportat la OIREP, dar se raportează separat. Garanția unitară este de 0,50 lei/ambalaj.

Decizia între gestionare internă și transfer către OIREP trebuie să țină cont de această împărțire: o companie poate avea simultan obligații pe fluxul SGR (gestionate prin RetuRO) și pe fluxul EPR clasic (gestionate intern sau prin OIREP/OTR).

Modificări la nivel european – ce urmează

Directiva (UE) 2018/851 [2] (cadru deșeuri) și Directiva (UE) 2018/852 (ambalaje) au introdus, printre altele:

• creșterea progresivă a țintelor de reciclare pentru 2025 și 2030;
• introducerea eco-modulării tarifelor în schemele EPR (ambalajele ușor
• reciclabile au contribuții mai mici, cele greu reciclabile mai mari);
• responsabilitate extinsă pentru platformele online care facilitează
• introducerea pe piață;
• trasabilitate mai strictă și raportări armonizate.

La nivel european a fost adoptat și Regulamentul (UE) privind ambalajele și deșeurile de ambalaje (PPWR), care va înlocui treptat Directiva 94/62/CE și va introduce reguli unitare privind reciclabilitatea, conținutul minim de material reciclat în plastic și restricții pentru anumite ambalaje de unică folosință. Companiile trebuie să integreze aceste evoluții în strategia de ambalare pentru orizontul 2026–2030.

În România, mecanismul de eco-modulare este în curs de operaționalizare la nivelul OIREP-urilor și nu este încă aplicat uniform.

Cum se raportează la AFM?

Raportarea către AFM are două componente distincte care nu trebuie confundate:

1. Declarația privind contribuțiile la Fondul pentru Mediu (Formular 100)

Se depune trimestrial, până la data de 25 a lunii următoare încheierii trimestrului (25 aprilie, 25 iulie, 25 octombrie, 25 ianuarie). Aceasta include contribuția de 2 lei/kg pentru diferența dintre cantitatea declarată și cea efectiv valorificată/reciclată.

2. Raportarea anuală a cantităților de ambalaje

Operatorii economici raportează anual cantitățile de ambalaje introduse pe piață, defalcate pe materiale și tipuri, conform OUG 196/2005 și legislației subsecvente.

Sancțiuni și termene

Sancțiunile pentru nedeclarare, declarare incorectă sau plată cu întârziere sunt prevăzute în OUG 196/2005 și includ atât amenzi contravenționale, cât și majorări/dobânzi de întârziere conform Codului de procedură fiscală. Cuantumurile concrete se actualizează periodic și trebuie verificate la momentul evaluării.

Termenul de prescripție pentru obligațiile fiscale, inclusiv contribuțiile către AFM, este, ca regulă generală, de 5 ani (art. 110 Cod procedură fiscală), putând fi extins în situațiile prevăzute de lege.

Dacă gestionezi intern, asigură-te că responsabilul de mediu are proceduri scrise și verificări încrucișate. Dacă lucrezi cu un OIREP, solicită periodic situația cantităților validate și a documentelor justificative.

Comparație directă: gestionare internă vs. transfer OIREP/OTR

Costuri

• Intern: costuri fixe (salariu, training, software) + risc de contribuții suplimentare la Fondul pentru Mediu.
• OIREP/OTR: tarif per tonă, fără costuri administrative interne majore.

Risc legal

• Intern: depinde de competența echipei și de actualizarea permanentă cu legislația.
• OIREP/OTR: riscul atingerii țintelor se transferă contractual, dar răspunderea pentru corectitudinea declarării rămâne la companie.

Control operațional

• Intern: control complet asupra fluxurilor.
• OIREP/OTR: control prin audit contractual și raportare periodică.

Complexitate administrativă

• Intern: ridicată, mai ales pentru volume mari sau portofolii diversificate.
• OIREP/OTR: redusă, proces externalizat.

Dacă vrei să clarifici situația proprie, solicită un audit gratuit al cantităților de ambalaje sau programează o discuție cu un consultant Marathon EPR. O evaluare punctuală te ajută să alegi varianta potrivită pentru structura și volumul companiei tale. De asemenea, analizează cum se aliniază obligațiile EPR cu strategia ta de economie circulară!

Întrebări frecvente (FAQ)

Este transferul responsabilității obligatoriu?

Nu. Legea 249/2015 permite atât îndeplinirea individuală a obligațiilor (gestionare internă), cât și transferul către un OIREP autorizat. Compania trebuie însă să atingă țintele legale indiferent de opțiune.

Mai răspunde compania dacă lucrează cu un OTR?

Da. Firma rămâne responsabilă pentru declararea corectă a cantităților introduse pe piață către AFM. OIREP-ul/OTR-ul preia obligația îndeplinirii obiectivelor de valorificare/reciclare, conform contractului.

Cum verific dacă un OTR/OIREP este autorizat?

Consultă lista organizațiilor autorizate publicată de Ministerul Mediului și verifică valabilitatea autorizației. Solicită rapoarte anuale, indicatori de performanță și clauze clare privind răspunderea contractuală.

Bibliografie
[1] “Directiva (UE) 2018/851 a Parlamentului European și a Consiliului din 30 mai 2018 de modificare a Directivei 2008/98/CE privind deșeurile”, EUR-Lex, https://eur-lex.europa.eu/eli/dir/2018/851/oj?locale=ro. Accesat la 16 Apr. 2026.
[2] “Legea nr. 249/2015 privind modalitatea de gestionare a ambalajelor și a deșeurilor de ambalaje”, Portal Legislativ, https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/172506. Accesat la 16 Apr. 2026.