Prevenirea abuzului față de mediu și protejarea biodiversității: Ce trebuie să știi?

Biodiversitatea înseamnă varietatea și variabilitatea vieții pe Pământ în toate formele și interacțiunile ei și este esențială pentru supraviețuirea omului. Hrană, materiale de construcții, textile, căldură ori ingrediente active din medicamente – toate acestea reprezintă doar câteva dintre resursele esențiale pe care natura ni le oferă. [2] Biodiversitatea este esențială și pentru susținerea economiei. Potrivit Forumului Economic Mondial, aproape jumătate din PIB-ul mondial (aproximativ 40 de mii de miliarde EUR) depinde de mediul natural și de resursele acestuia. Cele mai mari sectoare ale economiei (construcțiile, agricultura și industria alimentară și a băuturilor) depind foarte mult de natură și, împreună, generează aproape 7,3 mii de miliarde EUR pentru economia globală. [1]

Impactul economiei asupra biodiversității

Pentru a produce bunuri este nevoie de resurse naturale. Din păcate, acestea sunt consumate mai repede decât pot fi înlocuite. Potrivit Comisiei Europene, mai mult de 60% din ecosistemele noastre sunt deja supraexploatate, ceea ce nu poate decât să provoace probleme în viitor. Este important să reducem impactul pe care producția și consumul îl au asupra mediului. Reducerea cantității de materiale utilizate, folosirea mai eficientă a resurselor, reducerea generării de deșeuri și transformarea deșeurilor în resurse reprezintă metode prin care putem face acest lucru. [3]

Cum pot operatorii economici să contribuie la protejarea biodiversității

Conform Legii 249/2015, operatorii economici sunt responsabili pentru preluarea și valorificarea de la consumatori/utilizatori finali a ambalajelor/deșeurilor de ambalaje. Printre altele, aceștia sunt obligați: – să asigure reciclarea sau valorificarea prin alte metode a ambalajelor primare returnate și care au devenit deșeuri; – să asigure colectarea și reciclarea sau valorificarea prin alte metode a deșeurilor de ambalaje din comerț și din industrie pentru care sunt responsabili, fără a impune costuri suplimentare producătorului inițial de deșeuri; – să acopere costurile pentru colectarea, transportul, stocarea temporară, sortarea și, după caz, pentru valorificarea deșeurilor de ambalaje gestionate prin serviciile de salubrizare; – să îndeplinească valorile minime de valorificare și reciclare a deșeurilor de ambalaje. Aceste obligații se pot realiza fie individual, prin gestionarea propriilor ambalaje introduse pe piața națională, fie prin intermediul unei organizații care implementează obligațiile privind răspunderea extinsă a producătorului, precum Marathon EPR.

Despre ierarhia de gestionare a deșeurilor

Potrivit OUG 92/2021, în cadrul politicii și legislației de prevenire a generării și de gestionare a deșeurilor se aplică următoare ierarhie: ● prevenirea; ● pregătirea pentru reutilizare; ● reciclarea; ● alte operațiuni de valorificare, precum valorificarea energetică; ● eliminarea.
Prevenirea generării deșeurilor
Când vine vorba de prevenirea generării deșeurilor, operatorii economici din sectorul agroalimentar, trebuie să ia măsuri pentru:
  • reducerea generării de deșeuri alimentare în cadrul producției primare, al prelucrării și fabricării, al comerțului cu amănuntul și al altor tipuri de distribuție de produse alimentare, al restaurantelor și al serviciilor de alimentație, precum și al gospodăriilor, drept contribuție la realizarea obiectivului de dezvoltare durabilă al Organizației Națiunilor Unite referitor la reducerea cu 50% a deșeurilor alimentare pe cap de locuitor la nivel mondial, în rețeaua de comerț cu amănuntul și la consumator și referitor la reducerea pierderilor de produse alimentare în lanțurile de producție și distribuție până în anul 2030;
  • încurajarea donațiilor de produse alimentare și alte forme de redistribuire pentru consumul uman, acordând prioritate uzului uman față de hrana pentru animale și față de prelucrarea ulterioară în produse nealimentare.
În același scop, operatorii economici generatori de deșeuri trebuie să măsuri pentru:
  • reducerea volumului deșeurilor generate, în special al deșeurilor care nu pot fi pregătite pentru reutilizare sau reciclare;
  • reducerea generării de deșeuri în cadrul proceselor legate de producția industrială, extracția mineralelor, fabricare, construcții și desființări, luând în considerare cele mai bune tehnici disponibile.
Valorificarea deșeurilor
În vederea valorificării deșeurilor, producătorii și deținătorii de deșeuri au obligația de a se asigura că acestea sunt pregătite pentru reutilizare, reciclate sau sunt supuse altor operațiuni de valorificare. Un rol important în acest proces îl are colectarea separată a deșeurilor, fără ca acestea să fie amestecate cu alte deșeuri sau cu materiale cu proprietăți diferite. Pe lângă colectarea separată pentru hârtie, metal, plastic și sticlă, până la 1 ianuarie 2025, producătorii și deținătorii de deșeuri trebuie să introducă și colectarea separată pentru textile. Unitățile și întreprinderile care valorifică deșeurile trebuie să dețină spații special amenajate pentru stocarea acestora. De asemenea, acestea trebuie să evite formarea de stocuri de deșeuri care urmează să fie valorificate ori de produse rezultate în urma valorificării.
Eliminarea deșeurilor
Deșeurile care nu au fost valorificate trebuie supuse unei operațiuni de eliminare în condiții de siguranță, în spații autorizate în acest scop. Este interzisă abandonarea ori incendierea deșeurilor. Tot acest proces de gestionare a deșeurilor trebuie să se realizeze fără a pune în pericol sănătatea populației și fără a dăuna mediului. Deșeurile sunt percepute tot mai mult ca o resursă valoroasă pentru economie, odată cu creșterea ponderii deșeurilor reciclate și scăderea cantității de deșeuri care ajung în depozite. Potrivit legislația UE în domeniul deșeurilor, cele alimentare trebuie reduse la jumătate până în 2030, iar deșeurile periculoase și deșeurile biologice provenite din gospodării vor trebui colectate separat. [5] Este important de reținut că atunci când producem un bun sau un serviciu, producem și deșeuri. Unele pot fi reciclate sau reutilizate parțial, dar altele ajung la gropile de gunoi, la depozitele de deșeuri sau sunt incinerate. Cum vorbim de bunuri și servicii pentru care s-au folosit resurse, orice parte care nu este utilizată reprezintă nu doar o pierdere economică, ci și o problemă de mediu. Găsirea unor modalități de a transforma acea parte neutilizată într-o resursă ar putea contribui la reducerea risipei de materii prime. Asta, la rândul său, ar putea duce la reducerea consumului de resurse și la scăderea cantității de deșeuri produse. Toate aceste lucruri ar avea un impact pozitiv asupra mediului și, în mod firesc, asupra vieții oamenilor. [4]

Bibliografie: 1. “Biodiversitatea: Cum Protejează UE Natura.” www.consilium.europa.eu, www.consilium.europa.eu/ro/policies/biodiversity/. Accessed 27 Dec. 2021. 2. “Comisia Europeană – Esență – Ce Este Biodiversitatea?” ec.europa.eu, ec.europa.eu/environment/basics/natural-capital/biodiversity/index_ro.htm. Accessed 27 Dec. 2021. 3. “Comisia Europeană – Esență – Gestionarea Resurselor.” ec.europa.eu, ec.europa.eu/environment/basics/green-economy/resources/index_ro.htm. Accessed 27 Dec. 2021. 4. “Economia: Eficientă Din Punctul de Vedere al Utilizării Resurselor, Ecologică Şi Circulară — Agenţia Europeană de Mediu.” www.eea.europa.eu, www.eea.europa.eu/ro/semnale/semnale-de-mediu-2014/articole/economia-eficienta-din-punctul-de. Accessed 27 Dec. 2021. 5. “Utilizarea Eficientă a Resurselor Și Deșeurile — Agenţia Europeană de Mediu.” www.eea.europa.eu, www.eea.europa.eu/ro/themes/waste/intro. Accessed 27 Dec. 2021.