Sustenabilitatea a devenit o prioritate globală, așa că legislația EPR (Responsabilitatea Extinsă a Producătorului) are un rol tot mai important în gestionarea deșeurilor de ambalaje. Această legislație obligă producătorii să își asume responsabilitatea pentru întregul ciclu de viață al ambalajelor pe care le introduc pe piață – de la producție, la colectare, reciclare și eliminare.
Implementată pe scară largă în Uniunea Europeană și adaptată în legislația națională a României, EPR nu este doar o cerință legală, ci o oportunitate pentru companii de a-și îmbunătăți reputația și eficiența operațională. Iată în ce constă impactul EPR asupra producătorilor de ambalaje, ce presupune conformarea, care sunt riscurile nerespectării și cum se pot pregăti firmele pentru schimbările actuale și viitoare.
Nerealizarea acestor ținte implică plata unei contribuții către AFM de 2 lei/kg de ambalaj nereciclat.
Ce reprezintă EPR și de ce producătorii trebuie să acționeze?
EPR (Extended Producer Responsibility) este un concept legislativ prin care responsabilitatea pentru impactul ecologic al unui produs revine producătorului, inclusiv după ce produsul devine deșeu. În domeniul ambalajelor, aceasta înseamnă că producătorii, importatorii și distribuitorii trebuie să asigure gestionarea corectă a ambalajelor introduse pe piață. În România, legislația EPR este reglementată prin:- Legea nr. 249/2015 privind modalitatea de gestionare a ambalajelor și a deșeurilor de ambalaje;
- Ordonanța de urgență nr. 92/2021 privind regimul deșeurilor;
- OUG 196/2005 privind Fondul pentru Mediu (și taxele aferente EPR). Agenția Națională pentru Protecția Mediului și Administrația Fondului pentru Mediu (AFM) sunt instituțiile responsabile pentru monitorizarea și sancționarea nerespectării legislației.
Obligațiile producătorilor de ambalaje în regimul EPR
Regimul EPR impune ca producătorii să fie responsabili nu doar pentru proiectarea și distribuirea ambalajelor, ci și pentru colectarea, reciclarea și valorificarea acestora după utilizare. În România, nerespectarea acestor obligații poate duce la sancțiuni severe din partea Administrației Fondului pentru Mediu (AFM) și a altor autorități competente. Regimul se aplică tuturor ambalajelor primare, secundare sau terțiare, indiferent de domeniul de acivitate: alimentație, cosmetice, electronice, textile etc.1. Înregistrarea la Administrația Fondului pentru Mediu (AFM)
Primul pas pentru conformare este înregistrarea în Registrul producătorilor gestionat de AFM. Fără această înregistrare, o companie nu are dreptul legal de a introduce ambalaje pe piața din România. Documente necesare:- Certificat de înregistrare fiscală;
- Declarație pe proprie răspundere privind activitatea desfășurată;
- Contracte cu OIREP, dacă este cazul.
2. Raportarea periodică a cantităților de ambalaje
Producătorii trebuie să raporteze lunar sau trimestrial, în funcție de volumul pus pe piață, următoarele:- Cantitățile de ambalaje introduse în circulație, defalcate pe tip de material (plastic, hârtie-carton, sticlă, metal etc.);
- Tipurile de ambalaje (primare, secundare, terțiare);
- Ambalajele reutilizabile, reciclabile sau compostabile.
3. Îndeplinirea țintelor minime de reciclare
Conform legislației în vigoare (Legea nr. 249/2015 și OUG 92/2021), producătorii au obligația de a asigura reciclarea unui procent minim din cantitatea totală de ambalaje puse pe piață. Aceste ținte diferă în funcție de material:| Material | Țintă reciclare 2025 |
| Plastic | 50% |
| Hârtie | 75% |
| Sticlă | 70% |
| Metal | 70% |
| Lemn | 30% |
4. Colaborarea cu OIREP-uri autorizate
Producătorii care nu pot organiza intern sisteme proprii de colectare trebuie să încheie contracte cu OIREP-uri (organizații care implementează răspunderea extinsă a producătorului). Acestea preiau responsabilitatea legală a producătorului și se ocupă de:- Colectarea selectivă;
- Transportul și sortarea ambalajelor;
- Reciclarea conformă și raportarea către AFM.
5. Plata contribuțiilor financiare către AFM
Dacă nu sunt atinse țintele minime de reciclare prin OIREP sau intern, trebuie plătite contribuții financiare către Fondul pentru Mediu. Calculul se face pe baza raportărilor lunare și se achită până la data de 25 a lunii următoare.6. Asigurarea trasabilității și păstrarea documentelor justificative
Pentru a demonstra conformitatea, producătorii trebuie să păstreze:- Facturi de achiziție și livrare ambalaje;
- Declarații de conformitate;
- Contracte de prestări servicii cu operatori de salubritate sau OIREP-uri;
- Dovezi de reciclare (certificate, bonuri, procese-verbale).
Sancțiuni pentru nerespectarea obligațiilor EPR
Nerespectarea obligațiilor impuse de legislația EPR poate atrage:- Amenzi între 20.000 și 40.000 lei;
- Suspendarea activității comerciale;
- Excluderea de la licitații publice sau proiecte europene.
Impactul EPR asupra producătorilor: provocări și oportunități
Implementarea legislației EPR (Responsabilitatea Extinsă a Producătorului) aduce schimbări semnificative pentru toți operatorii economici care introduc ambalaje pe piață. Deși la prima vedere poate părea o povară administrativă și financiară, regimul EPR oferă și numeroase oportunități pentru eficientizarea operațiunilor și dezvoltarea sustenabilă a afacerilor. Pentru producători, EPR înseamnă mai mult decât respectarea unor norme: reprezintă o schimbare de paradigmă, care cere adaptare, inovație și asumarea unui rol activ în tranziția către economia circulară.Provocări
- Creșterea costurilor operaționale: Contribuțiile către AFM și taxele EPR pot reprezenta un cost semnificativ;
- Complexitatea administrativă: Raportările detaliate și cerințele de trasabilitate presupun investiții în sisteme informatice și resurse umane;
- Risc de sancțiuni: Amenzile pentru nerespectarea obligațiilor EPR pot ajunge la zeci de mii de lei.
Oportunități
- Optimizarea ambalajelor: EPR încurajează inovarea și utilizarea de ambalaje ecologice, mai ușoare și reciclabile;
- Acces la finanțări verzi: Companiile conforme pot beneficia de fonduri europene sau subvenții pentru proiecte sustenabile;
- Îmbunătățirea reputației de brand: Conformarea cu legislația EPR este un semnal puternic către consumatori privind angajamentul față de mediu.
Cum se poate realiza conformarea EPR?
Companiile trebuie să evalueze intern toate fluxurile de ambalaje și să identifice sursele de risc: ambalaje nereciclabile, lipsa trasabilității, lipsa contractelor cu OIREP-uri. Este necesară investiția în softuri de gestiune EPR, pentru automatizarea calculului cantităților, generarea de rapoarte conforme și transmiterea datelor către AFM. Se recomandă colaborarea cu consultanți EPR: un specialist în legislația de mediu poate ajuta firmele să navigheze prin complexitatea legii și să fie 100% conforme.Tendințe în legislația EPR
- Digitalizarea trasabilității: Se lucrează la sisteme naționale digitale pentru urmărirea ambalajelor (ex: coduri QR, blockchain);
- Extinderea EPR la alte produse: Pe lângă ambalaje, EPR se va aplica din ce în ce mai mult la textile, electronice, baterii;
- Ținte mai ambițioase de reciclare: Până în 2030, UE impune ca 70% din ambalajele puse pe piață să fie reciclate.
Ultimele articole:
RECICLEAZA!
Hai sa lasam generatiilor viitoare
o planeta mai curata
Contactati-ne!
Dorim sa avem o comunicare cat mai eficienta cu potentialii nostri parteneri, de aceea te rugam sa completezi formularul de mai jos: